Șerban Foarță:

aliona

Acurată ca un scris citeţ de mână (fără a fi, însă, caligrafic, – calofiliile nepreaavându-şi, aici, locul); „strecurată” ca argintul descântat, în luciul căruia chiar Preacurata şi-ar putea răsfrânge sfântu-i chip. (Nu sunt hiperbolic; sunt exact.) Nimic mai străin de „jerpelitul puzzle” (cum spune autoarea) al versurilor mizerabiliste în care excelează, mai cu seamă, poetesele fără noroc în viaţă! Versul Radmilei e curat şi datorită faptului că ea refuză excesul de podoabe (fie şi dacă narcisismul (propriu femeii, mai cu seamă) nu lipseşte.

Economia (nu penuria!) de mijloace, vocaţia unei arte povera care decurge din rafinament, iar nu din frondă, sunt de natură să evoce aria aceluiaşi minimalism nipon, – poezia ce dă titlul cărţii amintindu-mi de paradoxala tehnică a punctului lui Hokusai, cvasinonagenarul:

„pentru fiecare prăbuşire / există o gaură neagră / unică // oricât de liberă i-ar fi /căderea / punctul nu ratează / nici- / odată // punctul pus pe i / al singularităţii al abandonării de sine// intimatum maximum / arhi- / plinul golului arhi- / textul liniștii // ierarhia / αω”.

(Or, în paranteză fie spus, cred că o asemenea poemă ar putea să figureze foarte bine printre trofeele lui Bogdan Ghiu, textualistul nostru cel mai autentic.)

În fine, stilul nepreametaforic al poetei (pândit, pe-alocuri, de primejdia unei incolore discursivităţi) e mai mult denotativ, fără haloul unor conotaţii pseudo-, nu o dată, misterioase, dar incisiv ca al unui savant, ce mânuie, ca pe-un scalpel, condeiul, – de unde un humor cvasiscientist, o notă ludică de ordin arhidoct:

„poate chiar acum / acolo [pe podea, n.m.] / se întâmplă ceva extrem / de important / vreo nuntă / epocală dintre un retrovirus şi o / bacterie schizophită”; pentru ca, aiurea, să fie (nu fără emoţie) invocat the butterfly effect: „aleg furtuna impre- / vizibilitatea ei are / paradoxal un suflet / de fluture”.