Oleg Baraliuc:

Oleg Baraliuc la pian

E un mare noroc să-ți găsești jumătatea în creație. E un mare chin și muncă în zadar, când un compozitor umblă de la poet la poet, căutând-o. Mulțumesc Domnului și-i mulțumesc Radmilei — sunt sigur că nu greşesc afirmând că mi-am găsit, în sfîrşit, jumătatea în relaţia dintre compozitor şi textier.

Mă numesc compozitor din anul 1988. Vorbesc de timpul când am devenit cunoscut publicului larg cu piesele: „Mănăstirea Căpriana”, „Dacii”, „Astăzi este ziua ta”, „Antonela” şi altele. Am colaborat cu puţini textieri, dar toţi deosebiţi şi foarte buni:
Dorel Ţărnă, Ianoş Ţurcanu, Victoria Demici, Valentin Bardă, regretații Grigore Vieru și Pavel Bechet… De la toți am învăţat câte ceva. Cu fiecare din ei am trăit clipe frumoase din viaţa mea.
Acum doi ani am mai întîlnit un partener de creaţie. Am început să scriu muzică pe versurile Radmilei Popovici-Paraschiv. Piesa de debut a tandemului nostru este „Ce-i cu inima asta?”. Consider că am pășit cu dreptul, deoarece în acești doi ani am compus împreună mai multe șlagăre decât în alți zece ani de până acum. Nu țin s-o compar cu alții. Pur și simplu, Radmila îmi simte așteptările dintr-o privire, știe să asculte și mă înțelege perfect. Cu fiecare zi, mai mult și mai mult, îmi place tot ce iese de sub penița ei. Dânsa are o calitate importantă: știe să diferențieze poezia propriu-zisă de textele pentru cântece. Înțelege că povestea de dragoste sau de ură, de leagăn, sau de petrecere, spre deosebire de poezie, trebuie povestită în doar două-trei strofe şi un refren. Cu început, dezvoltare, culminaţie şi final. Atât! Radmila scrie aşa cum  simte, cum trăieşte, aşa cum a deprins să gândească. Fără fals, fără a încerca să impresioneze, fără a inventa lucruri care de mult ni-s date de Dumnezeu.

Regretatul Alexei Leahu, după prima întâlnire cu Radmila, care a durat ceva mai mult de trei ore, mi-a zis: „Oleg, ai observat, că doamna aceasta e atât de curată şi adevărată, încât prin ea se prevede totul ca printr-o sticlă bine curăţată? E străvezie, frate! Nu am mai întâlnit asa om!”.

Mai am ce adăuga la aceste cuvinte? E purul adevăr! E despre Radmila.

31 august 2013