Nina Corcinschi:

Nina Corcinschi

Nimic fals, mimat sau copiat în versurile de o ingenuitate aproape juvenilă ale Radmilei Popovici-Paraschiv. Sinceritatea izbucneşte, cu naivitate, direct, din toatre arterele poeziei, mărturisind nelinişti sau dimpotrivă bucurii, vibrând la orice dovadă de sens a celor ce ne înconjoară. Caldă şi calmă, poezia evită stridenţele şi undele de şoc, chiar şi atunci când poeta e agasată de superficialităţile şi asprimile zilei. O sensibilitate aristocratică o fereşte de preţiozitate retorică şi declarativisme. Cuminte şi discretă, poezia ei urmează linia estetică a simplităţii de expresie. Autoarea nu caută cu orice preţ să şocheze cititorul cu cine ştie ce acrobaţii lingvistice sau exerciţii imagistice excentrice. Intenţia ei este să-şi exprime cât mai autentic şi mai nuanţat palpitaţiile de adâncime ale eului. De unde şi predilecţia pentru metafora topită în acordurile muzicale largi ale versului. Sentimentalismul lipseşte. Nu lipseşte însă emoţia. E o emoţie care acutizează vederea ochilor deschişi ai femeii de zi şi însufleţeşte reveria ochilor închişi ai femeii de noapte. Mie îmi plac mai mult reveriile care se ţes din sclipirile imprevizibile ale imaginaţiei, care se prind în regim de dicteu automat din reverberaţiile contorsionate ale inconştientului. Sau care aduc în prim-plan graţia juvenilităţii feminine, suprapusă pe modulaţiile vocii de femeie adultă (…). Suspectată de simplitate şi neracordare la exigenţele postmodernismului, poezia Radmilei Popovici-Paraschiv are totuşi personalitate şi viitor. Adâncind şi rafinând vibraţia estetică a feminităţii, ea poate da o replică dură poeziei „făcute iar nu născute” a unui anumit mainstream literar basarabean.