un vers

un vers

 

sărut uterul
ce te-a adus
pe lume am zis
și lumea pentru
câteva clipe a
căzut în gol unii
săltau pleoapele
alții le scăpau ceilalți
roșeau chicoteau
strâmbau din nasuri
de la cuvântul uter
cine n-a avut unul să
mă pălmuiască nu m-a
pălmuit nimeni numai ea
întinerise cu treizeci
de ani da doamnă
vă sărut uterul întreg
bolnav purtat pierdut
așa cum îl sărutam
pe-al mamei femeia
și-a sărutat fiica fiica
și-a sărutat fiica eram
o familie pe o scenă
într-un teatru numai
al nostru pe un deal
numai al nostru sub
un cer numai al nostru
mi-am dezgolit sorii
sânul de sus mi-i alăpta
cu raze lumina tocmai
năștea un oraș fără fire
electrice fără canalizări
doar aer aer aer aer
și-o apă lungă de
un vers

Comments are closed.