androgină

Kad Collins, Garden of Transformation

androgină

 

citesc femeia cu ochiul
bărbatului care
voi fi
când ne vom
desprinde
lăsând-o pământului
săltând-o
pe umeri fără trup
fără oase adiere
pentru nara
în care numai ea
știe să încapă
când nu mai respir
o pieptăn îi prind
fundițe gropițele
din obrajii mici îmi sar
în palme mă gâdilă
râd în re major
nu mă abțin le
sărut și
mă prind în plasa
capilarelor
furându-mi-o
înecând-o
într-o mare
purpurie de
noi

Comments are closed.