Ce ochi adânci…

Ce ochi adânci avea când mi-a surâs prima oară! Mi-am văzut tot pământul în ei. Zadarnic mă ascundeau pleoapele, privirea mi le arunca în aer tentată să atingă taina cu degetul. Deodată, de neunde mă pălmui o mână scorțoasă: marș la treabă! Era viața, cărnoasă.

Comments are closed.