dosar

Andrew Ferez. Fără titlu.

 

dosar

 

pe strunele nervilor
înșir cuvinte neșlefuite
smulse cu tot cu carne
nu le las să facă pojghiță
n-ar mai fi la fel
 
dacă tot există
un dosar pe numele meu
la ce-mi folosește
pielea de ce chinui
acești mușchi
 
nu e mai onest să ies
în oasele goale să-mi etalez
cartilajele transparente
 
să dansez cha-cha-cha
cu orbitele scobite până la
ultima lacrimă
dacă tot sunt
feliată pusă la congelat
pentru strănepoții mei
morți de pe acum
de foame și de frig
 
rugăciunile nu se pun
în plicuri fără ștamiplă
nu se încredințează
porumbeilor dresați
nu se fluieră
 
dacă tot nu am
miez de ce-mi păstrezi
cenușa

3 comments

  1. El m-a trimis cu plicul înapoi. iar pe drum mi-am pierdut aripile şi aveam unele de boeing 787. ştii cine sunt, nu? poemul , dragă R. e perfect :)

  2. Constantin Parascan

    „Și pulbere, țărână/ din tine se alege/ Căci asta e a lumii/ Nestrămutată lege./ Nimicul te aduce/ Nimicul te reia/ Nimic din tine-n urmă/ Nu va rămânea”. (Versuri ale Veronicăi pe piatra de la Mormântul ei dela Văratec).

    Poemul – minunat! Trist, a amenințare nu numai interioară. Bijuterie radmileană, abstractă, filtrată printr-o neîndurătoare luciditate.